Într-o Românie sufocată de birocrație, unde fiecare autoritate vine la pachet cu un set de obligații pe care, dacă le ignori, riști amenzi usturătoare sau chiar sistări de servicii, unii comercianți au găsit o portiță rușinoasă prin care își asigură clienți: frica și naivitatea oamenilor.
Este cazul unei hârtii găsite în cutia poștală a unui arădean , care la prima vedere pare un ultimatum oficial. Cu un limbaj autoritar, termeni legali și un ton imperativ, documentul te informează că trebuie să faci revizia instalației de gaz, că „ai obligația” să contactezi dispeceratul și că „tehnicienii au fost deja la tine, dar nu te-au găsit acasă”. Totul pare oficial. Panica începe să se instaleze.
Dar ce se ascunde în spatele acestei hârtii tipărite pe o coală banală?
O strategie de marketing agresivă. Nimic mai mult.
Contactat telefonic, dispeceratul societății confirmă fără jenă: nu există niciun contract în derulare, nu ești în nicio bază de date a lor, nici măcar asociația de locatari nu colaborează cu firma. Pur și simplu, firma distribuie aceste “informări” în blocuri, bazându-se pe faptul că oamenii, mai ales cei în vârstă, nu pun sub semnul întrebării tonul autoritar al mesajului. Mulți vor suna, iar unii vor deschide ușa fără nicio întrebare, convinși că au de-a face cu o autoritate a statului.
În realitate, acest bilet este o reclamă mascată, dar nu oricum, una care abuzează de încrederea cetățenilor în instituțiile statului.
Cine răspunde pentru această formă de manipulare? Este legal să induci în eroare populația cu astfel de formulări care pot crea panică și confuzie? Dacă o persoană în vârstă rămâne cu impresia că are o problemă gravă și cheamă “tehnicianul”, ce garanție are că serviciul prestat este necesar, de calitate și legal?
Aceasta nu este informare. Nu este prevenție. Este șantaj emoțional învelit în limbaj pseudo-oficial. Este o minciună îmbrăcată în haină de obligație legală, care manipulează cetățeanul pentru un profit ușor.
Și nu, nu este o simplă „strategie de marketing”, este o metodă de a păcăli și manipula.
Cine le oprește? Cine apără cetățeanul?
Până ne răspund autoritățile, rămânem cu un gust amar și cu o întrebare grea:
Cât valorează conștiința într-un business care se bazează pe frică?
D.M
