Fiecare dintre noi știe câte ceva despre sturioni. Spre exemplu, știm că trăiesc în apele mărilor și migrează spre râuri pentru a-și depune icrele și pentru a se înmulți. Mai știm, de asemenea, că icrele acestor pești sunt o delicatesă (caviarul). Sunt 27 de specii de sturioni în întreaga lume, toate fiind amenințate cu dispariția. Cele mai mari presiuni care au dus la această stare sunt pescuitul comercial sau braconajul, dar și construirea unor baraje care împiedică migrația, așa cum este și cazul Porților de Fier de pe Dunăre. Pentru refacerea populațiilor de sturioni, multe țări au interzis parțial sau total pescuitul acestor specii.
În România, pescuitul sub orice formă și în orice perioadă a anului este total interzis la toate speciile de sturioni. Dacă sunt capturați accidental, trebuie eliberați imediat în apă. Obișnuim să spunem că în țara noastră sunt șase specii diferite de sturioni – morunul, nisetrul, păstruga, cega, șipul și viza, dar ultimele două nu au mai fost observate de ceva vreme și e posibil să fi dispărut de la noi. Dintre cele patru specii a căror prezență este certă, nisetrul, morunul și păstruga trăiesc în Marea Neagră și migrează pe Dunăre pentru a-și depune icrele (specii anadrome). Cega face însă excepție. Acest sturion trăiește doar în râuri, fiind astfel o specie dulcicolă. Așa se face că, de-a lungul timpului, cega a putut fi întâlnită nu doar în Dunăre sau Tisa, ci și în Mureș.
Ne întrebăm desigur dacă mai sunt și astăzi sturioni în Mureș. Răspunsul ar putea fi, deopotrivă, și da și nu. Am putea răspunde pozitiv, în sensul în care au putut fi observate exemplare izolate de-a lungul Mureșului Inferior în ultimii ani. În Bazinul Tisei s-au mai făcut repopulări cu cegă, iar unele exemplare au urcat probabil pe Mureș. De asemenea, în anul 2016, Administrația Parcului Natural Lunca Mureșului, împreună cu Universitatea de Științele Vieții ”Regele Mihai I” din Timișoara, au eliberat în zona Pecica 1000 de juvenili de cegă. Cu toate acestea, nu putem vorbi de o populație stabilă și viabilă de sturioni pe Mureș deoarece numărul de indivizi eliberați a fost mic și s-ar impune o repopulare mai mare, iar indivizii eliberați să fie monitorizați.
Există premisele ca acest lucru să se întâmple în viitor și Mureșul Inferior, între Tisa și barajul de la Mintia, să fie populat cu cegă. Întrebarea care se ridică este dacă suntem pregătiți pentru asta. Noi, comunitățile care trăim în vecinătatea acestui râu. Am ști să avem grijă de o astfel de bogăție? Am putea să ne bucurăm și să ne mândrim că trăim în vecinătatea unei specii atât de valoroase? Am avea spiritul civic necesar pentru a-i descuraja și poate conștientiza pe cei care ar căuta să o braconeze?
Să ai pești în râuri reprezintă un bun indicator al nivelului de educație dintr-o anumită zonă. Dar cum educația nu este un lucru cu care ne naștem, ci un proces care necesită implicarea celor care cred în ea, suntem invitați cu toții să credem și să ne implicăm!
Paul Hac
ecolog
Comentarii (0)