După transferul embrionului, viața intră într-o stare ciudată de pauză. Nu mai ai injecții de făcut, nu mai ai ecografii zilnice, dar trăiești cu senzația că în tine se dă o bătălie pe viață și pe speranță.
În fiecare dimineață te trezești cu gândul: „Oare s-a prins?”
Te asculți, te analizezi, cauți semne acolo unde poate nu sunt. Un junghi? Poate e implantarea. O oboseală? Poate e hormonul beta care crește. O stare de bine? Sau prea multă speranță?
Medicul îți recomandă tratament de susținere cu progesteron, multă odihnă și… răbdare. Răbdare, acel cuvânt care devine o lecție în sine.
Liniștea (sau zgomotul) minții
Cele mai multe femei care trec prin FIV spun același lucru: cele două săptămâni de așteptare sunt mai grele decât toată procedura medicală. E o tăcere care urlă.
Te uiți la testele de sarcină din sertar și îți promiți că nu-l vei face prea devreme. Dar în ziua a 7-a începi să te gândești: „Dacă…?”
Unele fac testul, altele nu. Unele plâng. Toate speră.
După 10-12 zile vine momentul analizei de sânge: beta hCG – acel număr care decide dacă visul începe sau se amână. Mergi la laborator cu inima în gât, încerci să zâmbești, dar ți se citește frica în ochi.
Rezultatul vine pe mail, iar în cele câteva secunde cât se încarcă pagina, simți că ți se oprește lumea.
Uneori cifra e mică, alteori mare. Uneori e vestea care schimbă totul, alteori e doar începutul unui nou drum. Dar indiferent de rezultat, fiecare femeie care trece prin FIV iese mai puternică. Pentru că a avut curajul să spere.
În episodul următor: „Ce urmează după testul pozitiv – primele săptămâni de sarcină după FIV”
Dacă povestea mea ți-a rezonat sau dacă și tu ai o experiență de împărtășit despre drumul spre maternitate, te invit să ne scrii. Trimite-ne mesajul tău pe adresa: contact@hotarnews.ro.
Comentarii (0)