Suntem atât de obișnuiți să luptăm pentru ceva sau să încercăm să ne justificăm existența, încât atunci când un lucru frumos ni se întâmplă, îl stricăm, crezând că trebuie să fie greu ca să funcționeze. Contrar intuiției, nu totul trebuie să fie dificil sau provocator ca să ne merite atenția și îmi pare sincer rău că am petrecut mai mult timp complicând lucrurile decât apreciind simplitatea lor.
Am refuzat multe experiențe simple pentru că voiam ca totul să pară bine pe hârtie. Credeam că doar un sens comun poate uni doi oameni, dar m-am înșelat. Cu cât am încercat mai puțin, cu atât am ajuns să realizez că nu trebuie să te pierzi pe tine ca să-ți faci visurile realitate. Uneori, efortul nu e echivalent cu rezultatul. Uneori, cele mai bune rezultate vin atunci când încerci, dar nu disperi după un lucru, când îți spui că vei fi mulțumit indiferent de rezultat.
Merită să conferi oricărui lucru un sens?
Cred, de asemenea, că, încercând să găsesc răspunsul pentru fiecare „de ce” , am ajuns să acord prea multă importanță modului în care m-am simțit, când trebuia să găsesc o modalitate de a canaliza și a investi tot ce simțeam în ceva sau cineva. Când ajungi să simți prea multe, rămâi paralizat în a încerca să explici ce simți și nu mai acționezi pentru a vedea, de fapt, cât de efemere sunt emoțiile.
Sincer, nu consider faptul că mă consum pentru tot un nonsens. Uneori simt că experimentez totul la superlativ. Ce e frumos, pentru mine e atât de frumos încât mă consumă, iar ceea ce pentru unii e o supărare care trece după câteva zile, pentru mine constituie o altă întrebare despre care trebuie ori să scriu, ori să îi găsesc cumva un loc printre celelalte preocupări ale mele. E obositor uneori, dar în același timp și foarte liniștitor. Mă liniștește faptul că e nevoie doar de un gest nesemnificativ să îmi facă ziua mai bună și că o glumă nu trebuie să fie reușită ca eu să râd la ea.
Antiteze
Îmi place să găsesc antiteza asta în ceilalți oameni cu care interacționez. Și da, îmi plac extremele, pentru că nu cunosc pe cineva mai enervant de copilăros, dar în egală măsură matur, presupun. Pot fi superficială și pragmatică în legătură cu anumite aspecte, însă extrem de riguroasă cu altele. Cine știe, poate niciodată nu a fost vorba despre efort, ci despre abilitatea de a-ți investi energia în ceva care face sens pentru tine, nu pentru societate, orgoliu sau statutul social. Din acest motiv, prefer să mă reorientez de oricâte ori e nevoie, decât să mă complac unor așteptări care nu fac sens pentru mine.
*Hustle culture- trendul sau tendința de normalizare a muncii în exces, a glorificării atingerii obiectivelor pe plan profesional
Melania Balint
Comentarii (0)