În această dimineață, încă un tânăr a fost acroșat de un autoturism pe o trecere de pietoni din cartierul Grădiște. A suferit numeroase leziuni. A avut zile…. Probabil poliția face acum cercetări pentru stabilirea circumstanțelor producerii accidentului.
Nu e nevoie. Le știm deja.
Circumstanțele sunt aceleași de fiecare dată. Dimineața, șoselele din Arad devin junglă. Nu trafic. Junglă. Fără reguli, fără frână, fără respect. Depășiri prin dreapta, prin parcări, pe lângă borduri, pe linii de tramvai.Viteză. Graba bolnavă de a ajunge primul la următorul semafor. De pe banda unu se virează stânga, de pe banda doi se cotește dreapta, iar roșul la semafor nu mai este o interdicție, ci o recomandare vagă, încă vreo zece mașini „mai au timp”.
Pietonul? Detaliu. Trecerea de pietoni? Un desen pe asfalt, bun doar pentru statistici.
Și de ce toate astea? Simplu. Pentru că în Arad poliția rutieră pare o legendă urbană. Un mit frumos din alte vremuri. Șoferii știu că nu e nimeni acolo. Știu că nu dirijează nimeni, nu previne nimeni, nu oprește nimeni haosul. Așa că apasă accelerația. Pentru că se poate.
Din când în când mai apare câte un radar pe marginea drumului. Nu pentru siguranță ci pentru o amendă. Nu pentru prevenție ci pentru o bifă. Mai sunt misiunile sub acoperire cu DGA…….În rest, nimic. Nicio prezență vizibilă. Nicio autoritate care să spună clar: „Aici se respectă legea.”
Iar până când „cercetările continuă”, oamenii continuă să fie loviți pe treceri de pietoni. Unii scapă. Alții nu. Dar toți plătesc aceeași indiferență.
Așa că întrebarea nu este ce s-a întâmplat, ci de ce se întâmplă mereu.
Voi, cei care ar trebui să vă simțiți în siguranță , când ați văzut ultima oară un polițist de la rutieră dirijând circulația, nu un radar ascuns pe după un copac, ci un om prezent, vizibil, care să oprească această junglă?
D.M
