Drumul dinspre Arad către Oradea nu mai este de mult un drum. Este un test de slalom, un exercițiu de reflexe și o loterie zilnică pentru șoferi. Carosabilul este ciuruit de gropi, cratere și peticeli care țin până la prima ploaie. Din loc în loc, asfaltul pare bombardat, iar fiecare kilometru parcurs devine o provocare.
Sunt porțiuni unde crater lângă crater te obligă să faci jaloane ca la școala de șoferi. Uneori ești nevoit să intri pe contrasens ca să-ți salvezi suspensia — dacă ai noroc și nu vine nimeni din față. Riscul de accident este real și constant.
Și atunci apare întrebarea firească: cum se descurcă ambulanțele? Cum intervin pompierii, când fiecare groapă poate însemna secunde pierdute și echipamente distruse? Cum ajungi rapid la o urgență când drumul îți sabotează fiecare metru?
Ironia supremă? Când intri în județul Bihor, parcă treci granița într-o altă țară. Dintr-odată asfaltul e neted, marcajele sunt clare, iar mașina nu mai zdrăngăne din toate încheieturile. Se poate. Deci nu e imposibil. Doar că nu peste tot.
Șoferii plătesc taxe, impozite, roviniete și accize la combustibil. În schimb, primesc gropi. Mulțumim pentru „infrastructură”.
Câte peticeli mai trebuie puse până când cineva își asumă o reabilitare serioasă? Câte mașini trebuie avariate? Câte accidente trebuie să se întâmple?
Drumul Arad – Oradea nu mai este doar o problemă de confort. Este o problemă de siguranță publică.
Iar tăcerea autorităților începe să sune mai tare decât orice groapă.
Comentarii (0)