Cu 34 de ani în urmă, James Foster cobora din avion convins că va petrece doar câteva zile în România. Nu știa că acea călătorie îi va schimba destinul. Aici și-a întâlnit marea iubire, a renunțat la viața din Statele Unite și a ales un sat de lângă Arad drept locul pe care avea să-l numească „acasă”.
Astăzi, la 34 de ani de la acel moment, James spune fără ezitare că, deși s-a născut în America, sufletul lui este românesc.
Înainte să ajungă în România, a avut o carieră în Marina Statelor Unite și a lucrat ca mecanic auto. Însă întâlnirea cu Cornelia i-a schimbat toate planurile. Pentru ea a traversat oceanul și s-a mutat definitiv în Sâmbăteni, unde cei doi și-au construit o familie și o viață.
Primii ani nu au fost deloc ușori. James nu vorbea românește, iar diferențele de mentalitate l-au surprins. Una dintre expresiile pe care nu le-a uitat nici după trei decenii este celebra „mere și așa”.
Când își construiau casa, muncitorii profitau uneori de faptul că americanul nu înțelegea limba română.
„Îi spuneau mereu «mere și așa», iar el îi credea. Când veneam acasă îi luam eu la întrebări, iar toți spuneau că Jimmy e băiat bun și eu sunt cea rea”, povestește amuzată Cornelia Foster.
Între timp, situația s-a schimbat complet. James vorbește fluent românește, iar Cornelia stăpânește foarte bine limba engleză.
Americanul nu doar că s-a adaptat vieții din România, ci a adus și câteva lucruri pe care sătenii nu le mai văzuseră până atunci. A fost primul care și-a cumpărat o mașină de tuns iarba, spre uimirea vecinilor, iar modul în care își pregătea lemnele pentru iarnă – toate tăiate și așezate din timp – i-a făcut pe localnici să-l privească cu curiozitate.
În 1999, James Foster a devenit primul cetățean american care a primit cetățenia română după 1990. Spune că a fost unul dintre cele mai emoționante momente din viața lui.
Astăzi, familia Foster are două fiice: una locuiește în Statele Unite, iar cealaltă și-a construit viața la Cluj-Napoca.
Pe 4 iulie, de Ziua Independenței Statelor Unite, James se gândește inevitabil la țara în care s-a născut și la frații rămași peste Ocean. Dar sărbătoarea trece aproape neobservată în satul arădean în care trăiește de peste trei decenii.
Iar atunci când este întrebat dacă se simte mai degrabă american sau român, răspunsul vine firesc:
„Bună întrebare... În suflet sunt român.”
Povestea vieții sale a adunat-o și într-o carte, scrisă în limba engleză și tradusă în română chiar de soția sa. Este mărturia unui om care a venit în România pentru câteva zile și a descoperit aici iubirea, familia și locul în care a simțit, pentru prima dată, că este cu adevărat acasă.
Comentarii (0)